Tinerețe pe muchie de cuțit
Posted by Marilena Guduleasa on Jan 28, 2012 in Reflexii | 22 comments
Demi Moore a fost internată din cauza extenuării. Ba nu, din cauza anorexiei. De fapt, e dependentă de mai mulți ani de medicamente. Unii spun chiar că a încercat să se sinucidă, urmare a depresiei provocate de divorțul de mult mai tânarul și necredinciosul ei (al treilea) soț.
Dar poate că Demi suferă de un sindrom banal, Hollyoodian (și nu numai), al tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte.
Demi, cel puțin în tabloide, nu arată deloc a se apropia de pragul jumătății de secol de când a văzut lumina zilei. Arată și se comportă ca o adolescentă și încă n-am văzut-o jucând rolul unei femei de vârsta ei. În plan mental, greu de presupus că oricine altcineva în locul ei și-ar conștientiza vârsta, pe care camerele de filmat, obiectivul fotografic sau oglinda, în ultimă instanță, nu i-o arată. Succesul la bărbații mult mai tineri întreține la rândul lui iluzia că dopul înfipt în gâtul clepsidrei va împiedica nisipul să se mai scurgă, timpul să treacă.
Există trei categorii de femei, trei modele, trei tipologii, dacă nu vă plac etichetele.
Una dintre ele include femeile care îmbătrânesc greu, mignionele cu alură adolescentină care le permite să poarte blugi skinny și la 50 de ani, cele pe care imaginea din oglindă, aproape neschimbată de 20 de ani, le motivează să își păstreze și spiritul la fel de tânăr.
O altă tiplogie este cea a femeilor care se veștejesc prematur, arată și la 20 și la 40 la fel, de parcă ar fi lovite de progeria, dar reușesc să se “mențina” în ochii lumii, căreia îi arata constant aceeași imagine emaciată, obosită, famelică, lipsită de vitalitate.
Cea de-a treia categorie este a celora care își arată vârsta, respectiv vârsta cronologică, în perfect acord cu cea biologică. Soțiile care arată exact ca niște soții la brațul bărbaților lor și nu ca niște fiice sau mame. Mame care arată a mame lângă copii lor, nu a surori mai mari ori a bunici. Femeile pentru care un rid de expresie nu este altceva decât un rid de expresie, le ajută să își exprime personalitatea și nu le creează frustrări și nici dramolete existențiale.
Există două atuuri legate de falsul aspect tineresc: ereditatea și bisturiul.
În cazul eredității, moștenirea unui aspect tonic, tineresc durabil este completată și de o tinerețe a spiritului. Nu mă pot simți cu adevărat bine în pielea mea, dacă această piele nu-mi aparține. Când frumusețea e naturală și nu e obținută cu sacrificii și eforturi costisitoare care să dezvolte adevărate obsesii, starea de bine este și ea naturală, profundă, constantă.
Când ajung să nu mă mai plac atunci când mă privesc în oglindă, când simt că am un suflet de 20 de ani captiv într-un trup înmuiat de 45, orice artificiu chirurgical, cosmetic sau de altă natură nu va fi în stare să mă satisfacă pe deplin, decât eventual pe perioade scurte. Din ce în ce mai scurte.
Operațiile estetice de întinerire sunt o sarabandă, creează dependență. Întocmai ca și în cazul tatuajelor sau a pierce-ului, nu te poți opri la una singură.
Se poate ajunge de la ridicol, până la patologic (vezi, cazul Michael Jackson).
Cred că neacceptarea vârstei și a datului genetic te poate îmbătrâni și urâti mai mult decât o poate face trecerea nemiloasă a timpului.
Tricourile mulate, blugii care crapă pe fese, țepii geluiți și colorați strident, tonele de lanțuri zornăitoare care pe niște fetișcane rebele arată super cool (ajungem imediat și la limbaj), pe o femeie de vârstă mijlocie o transformă într-un fel de mumie încăpută pe mâna unor profanatori emo de morminte păgâne.
Aceeași femeie, îmbrăcată normal, decent și sexi în raport cu anii ei, ar fi poate cea mai spectaculoasă apariție de pe covorul roșu de la ședința cu părinții.
Nu ne plac concursurile de miss la copii și ne scandalizăm când vedem defilând pe podium cuconet pitic, cu buze văcsuite și coafuri buclate înțesate de meșe.
Cam aceeași senzație și când dai cu ochii de o adolescentă middle age, cu cercelușul din buric marcând mijlocul unui colăcel perfect de grăsimuță, revărsat peste betelia pierdută undeva între costișa șoldurilor și Muntele lui Venus.
Nu vă uitați, doamnelor, la mijlocelul tras ca prin inel al lui Demi, în ciuda celor trei nașteri, și nu vă iluzionați că se datorează în exclusivitate dietei și exercițiilor fizice. Cu siguranță ele au jucat un rol foarte important în menținerea tonusului muscular, dar excesul de grăsime de pe burtă, coapse și fese nu s-a topit la sală, ci a fost extras prin vacuum. Așa cum nici celulita dv, coaptă bine ca o coajă de portocală, nu va mai dispărea în veci cu masaje și creme minune, decât poate ca să lase în urmă-i niște vergeturi de toată frumusețea.
Viața nu-i dreaptă și nu îi place să treacă fără să lase semne.
Cu douăzeci de ani în urmă, arătam mai bine dezbrăcată, decât îmbrăcată. Hainele n-aveau pe ce se mula, decât dacă m-aș fi îmbrăcat de la secțiunea grupa mică, iar atunci aș fi riscat să îmi crape pe la cusături.
Acum mă gândesc să trec și eu la tankini, să nu-mi mai văd pielea de pe burtă încrețindu-se când mă dau la plajă cu loțiune și mă aplec inevitabil.
Nu spun că n-ar exista și excepțiile, pe care le urăște toată lumea, cele care n-au mâncat în timpul sarcinii, preventiv, cât pentru patru (în ideea că s-a înșelat ecografistul și or să nască totuși tripleți). Dar acestea sunt excepții. Și nici chiar ele nu cred că ar refuza Photoshop-ul, just in case.
Noi, restul majoritar, suntem nici mai mult nici mai putin decât normale. Și ne putem creea la orice vârstă obsesii mai constructive decât tinerețea fără bătrânețe.
…Care, dacă e să ne luăm după gurile rele, a adus-o pe Demi în pragul suicidului prin înfometare.
Cultivarea frumuseții a încetat de mult să mai fie o artă, ea devenind o industrie. E rândul tinereții acum, să fie prelucrată pentru conservare în fabrici și uzine aseptice și atemporale.
O vorbă din popor spune că “tot ce-i tânăr e frumos”, deci creează o legatură, o interdependență între vârsta cronologică și atracția exercitată asupra sexului opus. Fiindcă, fără false ipocrizii: de ce ne-am dori tinerețea veșnică și toate atributele ei fizice, dacă nu pentru a ne menține în câmpul gravitațional al atracției sexuale?
Bărbații nu au alt avantaj, în afara sexualității lor, mult împinse peste granița celor 45-50 de ani de tinerețe hormonală a femeilor.
Din punct de vedere strict al aspectului exterior și luând în considerare și faptul că îngrijirea corporală e un domeniu care pentru ei a început să capete amploare, odată cu conceptul de metrosexualitate, de-abia către sfârșitul secolului al XX-lea, bărbații îmbătrânesc mai repede și mai urât decât femeile.
Consumul de alcool, înclinația naturală către mesele pantagruelice, nopțile pierdute cu prietenii și relațiile cu sexul opus luate la întâmplare și apreciate strict cantitativ fac ca bărbații să capete cearcăne și burtă mult înaintea vârstei la care s-ar putea considera în vârful curbei lui Gauss.
Și totuși aria de răspândire a domeniului lor de vânătoare rămâne una extinsă, un bărbat de 40 de ani poate reprezenta o partidă de dorit pentru femei cuprinse cu vârsta între 20 și 60 de ani, fără probleme legate de riduri, gușă sau chelie.
Pentru femei, însă, lucrurile nu stau tocmai la fel. Emanciparea, feminismul și renunțarea, nu doar la falsele pudori, ci și la falsele prejudecăți fac ca femeile să poată și ele accede la legături sentimentalo-erotice cu bărbați mult mai tineri. Diferența este că ele trebuie să arate într-un anume fel pentru a-și permite asta: mai exact, nu trebuie să-și arate vârsta.
Unei femei de 50 de ani i se îngăduie să se afișeze la brațul unui bărbat de 30, dacă și numai dacă arată la rândul ei de 30. Atunci opinia publică nu se mai crizează, chiar dacă anul nașterii ei face parte din declarația publică de avere, moștenită genetic sau obținută, din vânzări anterioare, pe mesele chirurgilor plasticieni.
Un moș libidinos pe post de ginerică, lângă o nevăstuică nubilă, e o imagine care generează zâmbete pe sub mustețe.
O femeie coaptă în spuza anilor, lângă un băiețandru imberb naște revolte, culmea, mai ales în rândul celor de-un sex și-o vârstă cu ea.
E un loc comun că femeile așezate la casa lor, devenite mame și soții, înșurubate într-o relație comodă și legalizată, “se lasă”. Mireasa lui Benny Hill, care iese pe ușa bisericii subțire ca o trestie și pe care, la spartul petrecerii de nuntă, n-o mai încape rochia, e un bun exemplu.
Cuțitul pe muchea căruia balansează tinerețea noastră aproape pierdută, aproape regăsită, este unul cu două tăișuri.
Moneda bătută pe bancul de consolare ne recomandă să ne concentrăm pe frumusețea interioară, singura care contează. Dar până nu se va inventa oglinda care să ne arate dincolo de aparențe, rămâne totuși o vorbă, ca toate cele care ne intră pe-o ureche, doar ca să ne iasă pe cealaltă.
Urechi mai mult sau mai puțin atinse de acufene, dar împodobite cu cercei… tinerești.
ai ales foarte bine pe demi pentru a exemplica femeia care nu isi accepta varsta,care se chinuia sa isi pastreze sotul tinerel.imi pare rau de ea si cele ca ea,cunosc insa si femei de 50 de ani care arata f bine,sunt adevarate doamne.cred ca suntem diferiti,fiecare arata diferit,uite sotul meu arata cu 10 ani mai tanar decat este.nu este gras,se imbraca bine si este foarte activ.imi place stilul lui si uneori imi este greu sa tin pasul cu el,am luat destule kg,vreau sa slabesc,sa fiu iarasi eu.niciodata insa nu as putea femeia care nu isi accepta varsta,sa fiu caraghioasa este cosmarul meu,ma ingrozesc cand vad o mamica penibila.operatii estetice nici nu vreau sa ma gandesc,nu le inteleg pe cele care fac pe banda asta,imi este frica sau le consider inutile….
Lumi, bine-ai zis: “sunt adevarate doamne”! Cum ar veni, nu pustoaice, tinerele… De-asta sunt si placute, admirate, ca arata bine “la varsta lor” (ah, ce ma enerveaza formula asta, as desfiinta-o!
).
Ideea e ca daca ai cateva kg in plus si te imbraci cu haine mulate (vezi, Doamne, sexi), o sa le scoti in evidenta si nimeni n-o sa te intrebe cum ai facut sa incapi in ele.
Asta ar fi caraghios.
Operatiile estetice, atunci cand corecteaza defecte fizice, nu sunt inutile. Dar batranetea nu-i chiar un defect, nu?
Ma uitam mai demult la o emisiune pe Euphoria, cred ca se numea “Cu zece ani mai tanara”, sau cam asa ceva. Femeile acelea erau doar coafate, machiate si imbracate adecvat. Efectul era cu adevarat spectaculos!
Si nu le punea nimeni sa se ingrase sau sa slabeasca peste noapte, le evidentiau ce aveau ele mai frumos. Chiar ca nu exista femei urate, exista doar femei neingrijite, neglijente, poate indiferente…
Interesant subiect, foarte de actualitate, cand multi / multe alearga dupa quick fixes-remedii rapide pentru toate problemele. A imbatrani cu gratie este o arta si pentru a o stapani, o femeie trebuie sa aiba o perceptie realista a propriei persoane si o intelegere profunda a propriei identitati. Marea majoritate a femeilor care alearga dupa elixirul tineretii vesnice tradeaza o profunda insecuritate a propriei persoane si ca atare, au nevoie de aprecieri venite din exterior, de la cei din jur, pentru a se simti mai sigure pe ele. Celebritatile sunt diferite, ele au nevoie de pastrarea imaginii pentru ca din asta traiesc, fac bani. Cat despre Demi, cred ca ei i-a placut intotdeauna sa traiasca aventuros, cu baieti raii:)). De data asta s-a cam ars…
Abi,
celebritatile dau tonul. Iar noi, cele care am inlocuit Biblia cu Cosmo, hop-top dupa ele: genti Hermes de vinilin si curele D&G de la Dragonul Roz. Si cum scapam de la sala, bagam o shaorma cu de toate sa ne recuperam fortele si o Diet Cola (neaparat “diet”) sa ne hidratam. Toate astea ca sa reusim sa priponim fermoarul unei perechi de blugi cu doua numere mai mici, care ne taie respiratia, la propriu.
Eu nu sunt nici grasa, nici slaba, dar cand mi-e foame ma simt de-a dreptul subnutrita, am impresia ca ma sufla vantul.
Imi imaginez ca si toate eforturile astea de intinerire cu hei-rup-ul au acelasi efect, de deformare a perceptiei asupra propriei persoane. Daca mai esti si lipsita de un elementar simt al ridicolului, sa te faci de ras nu mai e o problema asa de mare…
Marilena, s-ar putea sa fiu ca nuca in perete cu comentariul meu, dar na…
Eu cred in tinere. In Tinerete fara Batranete.
In tineretea sufletului, in vioiciunea spiritului, in flexibilitatea mintii, in descoperirea, asumarea, acceptarea a ceea ce suntem.
Mai cred in expresia ” a te simti bine in propria piele ” .
Si mai cred ca natura trebuie ajutata in limitele bunului simt. Natura trebuie ajutata atunci cand trupul nostru trece prin accidente, boli devastatoare, etc.
Cred mai multe, dar hai, sa nu ma intind
Fac sport. Mananc aproximativ echilibrat. Ma manjesc cu creme in limita rezonabilului. Ma imbrac in functie de starea mea sufleteasca si nu ma intereseaza ce cred unii si altii. Am riduri. De la varsta si de la ras. Nu fac din asta un capat de tara. Nu ma deranjeaza nici pistruii. Cure de slabire nu mai tin de mult, incerc sa ma mentin, adica sa nu fac excese prea mari, dar nici sa nu ma privez de la ceva ( resimt mai acut interdictia decat limita, deci prefer sa mananc din toate cate putin, decat sa nu mananc deloc ). Daca m-as supune vreunei interventii estetice corectoare ? Nu, acuma nu. Nu am nici un motiv s-o fac. Si nu ptr ca as fi perfecta. Nu sunt. Dar mi-e bine cu mine asa cum sunt. Mai incolo, peste ani, habar n-am ce-o sa fie.
Demi Moore mi-a placut mult In Propunere Indecenta si mai intr-un film al carui nume nu mi-l amintesc (unde ea joaca rolul unei femei ce se inroleaza in armata si devine brici intr-o lume a barbatilor ).
In rest, viata ei nu ma intereseaza. Nu o cunosc si nici n-am habar despre ce simte si crede ea in afara celor spuse de publicatiile de scandal ori ba. Sa fie sanatoasa ca altceva nu-i pot dori. La fel si mosii libidinosi de 60 de ani atarnati ca vita de vie de fetiscane ca lujerul. Ori viceversa. Sunt cam ocupata sa ma uit in curtea proprie si nu mai am energie prea multa si ptr curtile altora. Decat arareori si atunci fugitiv
He, he, trei tipologii spui tu ? Pai parca eram unici
Iarasi zic, batranetea nu-i o calitate, dupa cum tineretea nu-i o scuza…
Niciunui pamantean de pe Terra nu cred ca ii pica bine faza asta fireasca cu imbatranirea. Poti ajuta pe ici pe colea,da nu mi se pare normal sa duci lupta la baioneta cu ceva care oricum va sa se intample.
Iar ce trece dincolo de unele granite cautam la capitolul cuvenit din tratatul de specialitate.
Cred sa conteaza tare mult sa invatam sa imbatranim frumos si sa ne obisnuim cu ce nu putem schimba!
Adriana Gianinna,
) care ma face sa ma simt delicata ca o petala de trandafir, nici urma de tepi cand ies de la dus! 
stiu si eu, ma gandeam ca daca lasi sa se intample treptat, incetul cu incetul, in legea firii, e mai usor de suportat decat sa te “mentii” prin artificii si surogate si deodata, fleosc, sa-ti cada toate ca frisca de pe tort. Si de-aici, depresiile. A nu se intelege ca am ceva cu smacurile si carmazurile, sunt chiar fana! Si-am descoperit de curand un unt de corp cu minerale de la Marea Moarta (ce mai ironie…
Personal, cred ca sunt o combinatie intre primul si al treilea tip. Depinde cum cade lumina!
Marilena si fetelor, stiti ceva, si eu sa fii fost Demi Moore, adica la fel de frumoasa, eu asa o vad frumoasa, chiar si acum la 50 de ani, probabil ca acelasi drum l-as fi urmat. De ce sa imbatranesc frumos, adica sa mi se vada toate ridurile sa priceapa toti ca am o anumita varsta, cand pot insela ochiul privitorului si oglinda de acasa cu un aspect tineresc, desi datele biografice spun altceva. Ea bani are sa se intretina in parametri pe care si doreste. Daca ne mai si gandim la tinerelul ei sot, care evident s-a indragostit de ea de aluat-o cu acte cu tot, desi diferenta de varsta era si pe vremea aceea nu numai acum, nu vad de ce sa nu faca eforturile pe care le face pentru a arata asa cum arata. Imi pare rau doar ca a ajuns la spital si regret ca marea iubire se destrama. Sigur el e prea tanar pt ea si prea necopt iar tentatiile Hollywoodului sunt nemasurate.
)
Asa incat, militez pentru babe frumoase decat pentru scofalcite care sa strice aspectul bulevardelor cu promenada lor ridicola
E o vorba romaneasca care-mi place:”frumusetea are grosimea pielii,pe cand uratenia ajunge pana la os”.Un chip frumos nu poate sa ascunda un suflet had la nesfarsit, pana la urma acesta isi va da arama pe fata. Sufletele frumoase n-au nevoie de cosmetica, le iubesti oricum. Iar daca un asemenea suflet are drept casa un trup pe masura,acela este un om foarte incercat, deoarece toata lumea se va stradui sa demonstreze, mascandu-si mai bine sau mai prost invidia,ca nu este mai bun cu nimic decat ceilalti.
In sfarsit, cred ca e o probleme de prioritati.Cum alegi sa fii, cum alegi sa-ti traiesti viata,superficial, manata de griji si de frica, sau cat mai frumos si senin cu putinta, acceptand firescul evolutiei, lasand viata sa curga in matca ei su bucurandu-te de ea…atat cat mai poti.
Cand intalnesc un suflet minunat uit ambalajul. Imi amintesc de cativa din profesorii mei, trecuti bine de tinerete care mi-au modelat cariera si pe care i-am iubit asa cum erau. Imi aduc aminte cat de vrajita am fost de Peter O`Toole, care declama Shaekespeare la 80 de ani intr-un fel in care nu l-am auzit la cineva de 20.Am adorat-o pe Katharine Hepburn in toate filmele, si la 30 si la 70 de ani.Si as putea continua…daca n-as avea si eu impresia ca sunt oarecum pe langa…
Raspuns colectiv
:
Si mie imi place Demi Moore, m-am folosit de numele ei doar ca pretext. Puteam lua orice alta actrita de la Hollyood drept exemplu. Nicole Kidman a luat-o si ea pe panta asta, desi nu i-o cereau imperios nici fizicul si cred ca nici regizorii. Dar daca te fatai un pic prin foaierul unui teatru de pe Cheiul Dambovitei, vei vedea actrite frumoase cu adevarat si nelovite de dalta vreunui estetician. Eu cred ca imbatranim asa cum am trait: frumos sau urat. Si ridurile se aseaza dupa grimase: zambet sau incruntare. Pana la urma chipul poate fi o harta interesanta pentru parcursul unei vieti…
Marilena, sigur e asa cum spui tu. Dar mie, sincer de tot, batranetea in adevaratul ei inteles nu-mi place defel. Intradevar chipul unui om e mai bine conturat la batranete cand ii vezi ridurile si intelegi cam cat de mult s-a incruntat sau a ras in viata lui. Totul depinde si de genele proprii. Soacra mea si bunica mea dinspre mama au plecat din aceasta lume la niste varste inaintate, mai exact la 96 respectiv 93 de ani iar chipul lor era prea putin brazdat de riduri adanci desi numai Dumnezeu stie prin ce viata grea le-a fost dat sa-si poarte destinul. Din fericire au fost femei sanatoase la trup si minte si poate de aceea, desi batrane erau niste prezente agreabile. Nu sunt o admiratoare a batranetii, chiar daca acesta este mersul firesc al lucrurilor.
Moi draga, ceva ma face sa cred ca ai sa ma iubesti si atunci cand o sa arat ca o smochina, o sa-mi tremure barbia, sa-mi uit ideile si poate si cum ma cheama. Si stiu ca n-ai sa rezisti sa ma chemi pe promenada la o cafea, un suc si o poveste si de am sa fiu scofalcita, caci da, intr-o zi o sa fiu si asa. Ma alint acuma
Eu zic sa fim sanatosi la suflet, la minte si la trup. E cel mai important.
…
Aura draga, asa-i ca stii ca am inteles perfect ce ai spus ?
Si chiar asa… cugetam acuma…lumea asta e doar a oamenilor frumosi si perfecti fizic ? Ce se intampla atunci cu oamenii ce se nasc aratand intr-un anumit fel sau avand anumite defecte ori probleme de sanatate ? Lumea lor care e ? E vreun merit personal in a te naste intr-un anumit fel ori altul ? Si ca exemplu: daca ai 199 centimentrii si 45 la picior, asa te-ai nascut, ce ar trebui sa faci ? Sa-ti tai picioarele ? Sa umbli adus de spate ?
Multe, multe intrebari.Raman la ideea mea ca e important sa te simti bine in propria piele. Sa te accepti asa cum esti. Sa intretii si sa lucrezi ceea ce ai frumos, fara sa faci o obsesie din asta.
…
Marilena, uite iti las o mica povestire. N-am crezut ca vreodata am s-o scriu intr-un loc public, dar na.
Am cunoscut candva o fetita. O adolescenta. Un sufletel inchis intr-un trup bolnav. Intr-un trup defect. Intr-un trup ce unora le semana cu un monstru. Recunosc, nu mi-a fost usor s-o privesc in ochi prima data. Dar. S-a intamplat s-o aud recitand ceva. Luceafarul. Asa cum n-am auzit vreodata pe cineva recitand o poezie. Asa cum numai un om frumos la suflt o poate face. Ea a plecat la Doamne Doamne. Nu prea stiu cum e pe acolo, dar sper din suflet sa-i fie mai bine decat aici pe pamant.
…
Uf, cat am vorbit.
Ma uit la mine si imi pare bine ca fac parte din categoria oamenilor simpli, care traiesc modest si care nici nu indraznesc sa se gandeasca – nu ca nu ar avea nevoie
– la o operatie de lifting facial (sau, ma rog, lifting de orice altceva), de ajustat fluturasi si mai stiu ce alte ciudatenii de operatii s-or mai face. Stiu sigur ca, daca as fi fost foarte bogata, tentatia de a sfida natura nu tocmai generoasa cu mine din anumite puncte de vedere, ar fi fost foarte mare. Dar asa sunt un om simplu care, atunci cand se priveste in oglinda, stie ca in spatele fiecarui rid, sta o poveste…
Maria, la ora asta copiii dorm!
De-abia cand spui ca natura n-a fost generoasa cu tine, o sfidezi! Esti frumoasa ca o cadra, vorba bunicii!
Lotusull, stiu atat de bine cat de multa dreptate ai, in tot ce ai scris. Sigur ca degeaba pari un om frumos pe dinafara daca sufletul iti este schilodit de ganduri si trairi rele, daca refuzi sa vezi frumusetea din lume si din oameni. Deindata ce adevaratul caracter iese la iveala se duce naibii toata frumusetea aceea irezisitbila. Asa cum, un trup schilodit fizic isi pierde conturul in fata harului de care majoritatea muritorilor sunt straini. Am o prietena din copilarie, care desi a facut poliomelita la varsta de doi ani si este in carucior, a reusit sa urmeze cursul firesc al vietii facand o facultate de filologie, vorbind cateva limbi straine, desenand superb, scriind versuri si proza si realizand lucrari de arta plastica de o reala maiestrie artistica. Are niste ochi superbi din care razbate eruditia ei deosebita si sensibilitatea nativa. Cu siguranta, este una din persoanele frumoase pe care am avut bucuria sa o intalnesc in viata mea si de a carei prietenie sunt mandra.
In ceea ce te priveste, draga mea Lotusull, esti si vei fi o draga si frumoasa prietena, in orice circumstanta ne va oferi viata sa ne intalnim. Sigur, numai la situatii bune ma gandesc
hello Mari,
mie nu-mi place deloc Demi Moore..o prefer pe Meryl Streep, ea poate juca foarte bine orice rol…e doar o parere..scuze ca am deviat putin de la subiect…si cind te gindesti ca femeile se opereaza ca se le placa lor “Adonisilor”…toate spun: nu, nu, da de unde o fac pentru mine!!!
:):)
let´s get serious…io ma gindesc, daca vrei tu sa ma vezi cind voi arata ca o stafida…grabeste-te ca deocamdata n-am nici un rid..hihihihihi
nu stiu daca mi-o iesit gluma, dar trebuie sa apreciezi straduinta mea
pup
Mda, deocamdata e ok, dar probabil daca esti persoana publica poate intra la pachet si aspectul,care musai trebuie sa fie de nota 10. Oricum, e valabil cred bancul cand ea il intreaba pe dumnealui daca o sa o iubeasca la fel de mult si atunci cand o sa fie batrana si urata, iar domnul o asigura ca nu numai o s-o iubeasca dar o sa -i si scrie…
Adriana Gianina, bun bancul! De retinut
)
Aspectul fizic conteaza mai mult decat vrem sa recunoastem. Ne place sa aratam bine, sa ‘dam bine’, sa fim admirate, sa fim complimentate. It’s a fact.In existenta unei femei, nu stiu pe ce loc , in topul de 10, se gaseste legea/dorinta/viciul asta. Dar se afla in top, fara doar si poate. Cine neaga, minte…sau se minte …din diverse considerente.
Ne place asa. Repet, din varii considerente.
Avem complexe. Nu exista femeie fara complexe, fie minore, fie majore, bine ascunse, bine regizate, fie inchipuite, fie inoculate…si lista ar putea continua. Cine spune ca nu are complexe, iarasi minte.
Vorba ‘ma simt bine in pielea mea, ma iubesc exact asa cum sunt, cui nu-i place sa nu se uite’ – e veche, invechita, arhiuzata, indelung rostita (in fata unui auditoriu sau nu), ‘exersata’ in vederea acceptarii , asimilarii si ulterior a ‘improprietaririi’.
Din experienta, pot spune ca am fost in ambele tabere. Stiu ce inseamna sa fii invizibila, ignorata si aratata cu degetul….si complimentata. Aici, intr-adevar, intervine partea cu ‘daca ma simt bine in pielea mea’.
Stim ce inseamna diferenta intre o silueta placuta , pe care hainele cad frumos si o silueta mai rotunjoara , unde trebuie sa sugrumi si sa ascunzi.
Nu stiu cat e de vina societatea cu standardele ei de frumusete si cat ne autoflagelam noi.
Personal, stiu ce inseamna sa fii gras si sa ajungi sa-ti fie rusine sa iesi din casa pentru ca te-ai saturat de privirile botjocoritoare si remarcile crude. A si da, faza cu ‘ nu trebuie sa te intereseze ce zice lumea , la naiba cu ce cred ei’, nu tine, nu pentru mult timp cel putin.
As intra in detalii si mai intime, de genul ‘propriei goliciuni in oglinda….sau in pat cu el’.
E o lupta grea pe care o ducem cu noi insene, tot timpul. Ne autoeducam sa ne iubim intr-un fel anume, sa ne acceptam defecte, complexe. Dupa ce am terminat cu asta, sa ne educam si partenerul de viata/de pat in legatura cu defectele sau complexele noastre. Si uite tot asa.
Vrem sa nu treaca timpul peste trupul si anii nostri.
Si oricat de dura as parea acum, in momentul in care vedem pe cineva mai putin inzestrat din punct de vedere estetic, decat noi, multumim in gand si recunoastem darul pe care l-am primit.
Serdtza, asa e, asta sta treaba cu frumusetea. Dar numai oamenii tineri sunt frumosi?
Eu stiu, sunt un fel de Ion Anapoda, dar cand aveam 20 de ani tanjeam dupa riduri. Nu din alea adanci, zbarcituri, din cele fine, care mi se parea mie ca dau un aer interesant si misterios chipului unei femei. Plus ca nu ma lua lumea in serios, iar jobul meu erau sfaturile medicale – pana si cea mai modesta mamaie era convinsa ca se pricepe mai bine ca mine la efectele adverse ale pilulelor pe care le recomandam. Eu mi-am dorit sa “imbatranesc”, ca sa capat si eu un pic de credibilitate. Si cred ca am facut-o, pana la urma, desi nu stiu daca e chiar meritul meu…
De un lucru sunt foarte, foarte sigura: echilibrul vine cu varsta. Si orice incercare disperata de a tine timpul in loc, strica echilibrul.
Inca o data, repet: inteleg dorinta de a ramane frumoase, la orice varsta. Sa nu umblam cu radacinile incaruntite si fire de par in barba. Dar nu inteleg nevoia extrema de a arata la 40 de ani ca la 20. Hai, ca la 30, mai treaca-mearga…
Cred ca este un amestec de disperare si conformism. Nu vrem ..cat ne este impusa starea asta de lucruri.Credem, prosteste, ca intervalul 20-30 reprezinta un izvor al tineretii, al frumusetii, al virilitatii.
Oferim experienta in schimbul acestui ‘elixir de tinerete fara batranete si viata fara de moarte.’Pana ajungem sa realizam adevarul, ca n-ai cum sa-ti pacalesti jumatatea mai tanara prea mult timp(cat sa asculti Miley Cyrus, cat sa pretinzi ca esti cool, trendy), deja ai facut operatii, ajustari, modificari, si ti-ai sters de pe chip semnele vremii, iar oglinda va adanci si mai mult dezechilbrul deja existent. Bisturiul rezolva exteriorul, atat.
Sunt fascinata de Audrey Hepburn, Grace Kelly, Marlene Dietrich. Icoane ale elegantei, mai putin ale frumusetii, as spune eu.
Cred, ca de cele mai multe ori, diferenta dintre o femeie stearsa si uratica si o femeie placuta si eleganta sta in lipsa de interes fata de propria persoana. Daca vrei, poti invata sa te aranjezi, sa te machiezi, sa-ti scoti in evidenta atuurile fizice si sa estompezi defectele. Si daca adaugi la sfarsit si o atitudine pozitiva, ai dat lovitura
.
Da, stiu, e greu, n-avem timp. loc, chef. Trebuie sa faci mancare, plang copiii, avem facturi de platit etc etc. Scuze avem cu duiumul. Dar, personal, am intalnit si cazuri de ‘femei cu 5 copii, care munceau de dimineata pana seara, dar aveau timp sa-si pastreze feminitatea’.
A fi femeie, a fi eleganta, a imbatrani cu gratie mi se par niste prerogative firesti ale sexului frumos. Nu consider ca asta ne stirbeste din putere, inteligenta, anduranta. In schimb, a vrea sa opresti timpul in loc, sa te ‘vopsesti mov in cap, sa-ti tragi un tricou si o pereche de blugi sfasiati pe tine si sa te duci la un concert Justin Beiber’….e de domeniul ridicolului.
Marilena, si eu ca tine, am inteles pe la 18 ani ca arat prea tanara ca sa fiu lasata sa vorbesc. Atunci mi-am cumparat prima pereche de tocuri, rpimul costum, primul rimel. Pe la 25 am adaugat un fard de obraz, am inceput sa port sutiene si haine exclusiv in culori neutre sau inchise. Ma obisnuisem sa mi se dea doar 2-3 ani mai putin decat varsta bilogica, semn ca toate chestiile astea mergeau. I had it all under control! Pana-ntro zi, cand, in Belgia, am cerut un pachet de tigari imbracata in haine de casa, cu parul valvoi si mirosind a efort intelectual, la singurul magazin deschis duminica in Anvers, aflat la vreo doi km de casa mea. Un domn care era probabil cu un an-doi mai batran ca mine m-a masurat ochiometric si s-a hotarat sa-mi ceara un act de identitate sa-mi vada varsta, un act, pe care, bineinteles nu-l aveam la mine. Am bufnit in ras si i-am spus “c’mon, chiar vrei sa spui ca nu arat de 18 ani??”. La care el, foarte senin mi-a raspuns “varsta legala ca sa cumperi tigari in Belgia e 16 ani. Deci vreau sa-ti spun ca nu arati de 16 ani”. Ma mir si azi ca nu mi-a explodat o vena, dar pe moment, am plecat capul, am iesit pe usa si am luat-o la fuga dupa pasaport.
In Canada, varsta legala ca sa cumperi tigari e 19 ani. 75% din timp mi se cere ceva document guvernamental imediat cum deschid gura. De obicei vanzatorul il ia, se uita si cand vede anul nasterii il arunca pe tejghea de obicei cu un zambet stangaci si cu fraza stalcita “you look…like young, but you’re old”.
Si daca in Canada sau in Belgia te astepti sa-si faca datoria si sa se asigure ca nu bei sau fumezi inainte de varsta la care esti considerat destul de copt sa faci o decizie de genul, vreau sa va spun ca mie mi s-a cerut buletinul chiar si-n Laptaria lui Enache.
Mult am fost complexata de faptul ca arat cu 10 ani mai tanara decat sunt, asta pana acum vreo doua zile, cand mi-am gasit primul fir alb. Azi imi vad varsta ca ceva separat de mine si-mi promit sa mentin sarada cu dichisitul de parca as avea cu 5 ani mai mult strict in imprejurari profesionale. In rest, ma gandesc ca poate daca o sa arat ca la 18, o sa ma si port asa. Probabil c-o sa fie comic si, de ce nu, eliberant.
Of, ceva ne pute, tot timpul, tuturor