Un pic mai frumos ca dracul
Posted by Marilena Guduleasa on Feb 19, 2012 in Destainuiri | 12 comments
…Așa zicea bunică-mea că trebuie să-ți alegi bărbatul. În mintea mea de copil, mă gândeam ce poate însemna “un pic mai”, la ce s-ar putea renunța: coarne, coadă, sau copite.
Ideea era să nu se mai uite și altele la el, dar cine îți poate garanta că acele “altele” n-au beneficiat și ele de aceeași educație prin postulate? Dacă mai există pe lume o singură înțeleaptă în afară de tine, căsnicia îți este oricum iremediabil compromisă.
Dacă bărbatul frumos e curvar, și încă unul dintre aceia leneși, cărora le pică mălăețele direct în, hai să-i zicem, gură – cel urât e, după aceleași cutume, rău și-al dracu’ și gelos. Cu cât mai urât, cu-atât mai gelos pe toți care s-au născut fără păr pe limbă.
Am crescut din copilărie cu ideea preconcepută că treaba asta cu alesul bărbatului e una foarte complicată, pe măsură ce sfaturile îmi erau servite porționat farmaceutic, cu lingurița.
“Să te ferești de săptămâna chioară”. Cică e în viața oricărui om o săptămână chioară. Cât ai fi de deștept, de instruit, de școlit, de prevenit, la un moment dat brusc și inevitabil te lovește orbirea. Atunci trebuie să stai în casă. Cum ai ieșit, primul care-ți iese în cale, ăla e. Poate să fie fumos, deștept, bun, rău, sărac, bogat, nu contează, tot nu vezi nimic. Te-arunci în brațele lui și gata, ți-a sucit mințile.
Cică se întâmplă și celor în toată firea, nu doar tinerilor.
Poți să-i recunoști de la o poștă pe cei împerecheați în săptămâna orbului: ori ea e frumoasă de îngheață puțul și el e năsos, păros, gângav, ori el e o cruce de om și ea o cocoșată, o strâmbă, cum deschide gura îi mai sare o broască prin strungăreață.
Dar alții își lasă casele, femeile, copiii și se duc după câte-o nebună. Când le trece vedenia, se întorc. Se întorc, cum încep să zărească o geană de lumină și își dau seama ce-au făcut.
Toate istoriile astea care pentru noi, copiii, aveau un haz nebun erau ilustrate cu alte exemple și ele povestite cu lux de amănunte.
Cică una și-a dat bărbatul pe un porc. L-a împrumutat, de fapt, intenția n-a fost să-l dea de tot, dar venea Crăciunul și bărbatul ei, chipeș dar cam certat cu munca, nu se deranjase să se gândească la ce va pune copiilor pe masă până se va desprimăvăra. O văduvă mai înstărită din sat propusese târgul: să i-l dea, acolo, o săptămână, o lună, câteva zile măcar și-i dă un porc la schimb. Și-a rămas femeia cu porcul și cu cei trei copii, sătui și orfani de tată. Dacă n-ar fi avut pe vino-ncoa, n-ar fi avut nici pe ducă-se pe pustii.
Cred că e una dintre cele mai miezoase povești de viață pe care mamaia ni le spunea când eram codane.
Niciuna n-am ascultat-o. Ne-am luat barbați frumoși și tineri. Ca și noi.
Marilena, tu chiar nu glumeşti. Ai bărbat frumos şi deştept. Gângavii nu se lipesc de femei sclipitoare şi nici nu-şi fac casă. Fac întâi pătulul şi se obişnuiesc repede cu el.
Bărbatul care a consimţit să fie dat pe un porc a făcut un schimb echitabil. Majoritatea pleacă fără porcul care să-i înlocuiască, mărind efectivul de animale în noul habitat.
Clar, nu glumesc ODLM! Si eu zic ca a fost un schimb echitabil: un trantor pe un porc.
Morala mamaitei era alta: rau cu rau, dar mai rau e fara rau!
Ea, saraca, a tinut doi barbati, niciunul de treaba. Dar a mancat si painea amara a vaduvei cu trei copii, fara niciun sprijin, de nicaieri. Asa ca o fi stiut ea ce spune.
Barbatul inca mai are o functie reprezentativa in familie, chiar daca primul ministru e cel care le face si desface pe toate. Cu alte cuvinte, daca tot e un rau necesar, macar sa fie tanar si frumos. Destept, ca un bonus, pe deasupra…
Ce zici?
Buna Marilena,
Am trecut si eu rapid in memorie cateva cupluri pe care le stiu, sa vad care-s frumosi sau nu. Daca ma opresc la modelul parintilor mei, in care maica-mea era o frumoasa, iar taica-meo nu cel mai chipes barbat, dar sarmant, inteligent, cult, cu simtul umorului… Suficient ca orice femeie sa ramana fascinata de el, unele indragostindu-se, spre supararea si gelozia maica-mii
.
Am fost suficient de fascinata de aparente, incat sa ma indragostesc de barbati frumosi si chiar sa ma si marit cu unul. Insa un prieten drag al meu, din vremea studentiei, era exagerat de slab. Iar o mare iubire a mea a fost un barbat extrem de inteligent si de fascinant, dar nicidecum frumos in sensul clasic. Bine, defectul lui cel mai mare era ca era deja insurat
(cu o femeie frumoasa, desigur).
Deci nu aspectul fizic a fost criteriul de baza cand m-am indragostit, insa admir frumosul, recunosc. M-as ghida dupa zicala: “Decat urat, sarac si prost, mai bine frumos, bogat si destept”
Lasand gluma la o parte, cred ca iubirea este in primul rand intre suflete, si mai apoi intervine “ambalajul”. Imi amintesc de Socrate, care era un barbat drept, bun, nobil, dar renumit pentru uratenia sa. Nu stiu daca avea succes sau nu la femei… Era insurat, adica cel putin o femeie il iubea, asa urat cum era.
Frumos si destept l-am luat si eu, dar bogat… n-a fost, pana la mine, iar de cand suntem impreuna, nici atat. Ar fi interesant de stiut cum ne vede pe noi lumea, eu zic ca si eu sunt frumoasa, talentata si desteapta, ca ne potrivim… dar, oi fi nimerit eu o oglinda mai stramba, cine stie…
Socrate era un intelept, dar Xantipa i-a mancat sufletul. O stia toata antichitatea cat de afurisita era. Gurile rele zic ca nu s-au luat din dragoste….
Marilena, simpatica tare postarea ta, m-am amuzat cu ea de cand ai postat-o dar abia acum am ajuns si eu sa pot sa-ti spun parerea mea.
Mai intai ca, vreau nu vreau, ma uit la aspectul fizic de cand ma stiu. Vorba ceea “ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place”. Asa incat mi-a placut si mie baiatul chipes iar daca unul mai uratel imi tinea calea cam repede ma debarasam de prezenta lui. Referitor la acest aspect imi amintesc un dialog pe care l-am avut cu un fost coleg de facultate, eram colegi de institutie nu de grupa sau an dar care, intalnindu-ne dupa niste ani, oarecum intamplator, mi-a facut o destainuire care m-a emotionat si pe care nu cred ca o voi uita si anume ca aproape in fiecare dimineata in drumul meu spre facultate el ma intalnea si spera sa-i arunc barem o privire ca sa ma salute iar eu nu m-am uitat niciodata catre el. M-am simitit coplesita de confesiunea lui, mi-a parut chiar rau cu atat mai mult cu cat oricand as fi raspuns la salut, neavand nici un fel de retineri in a saluta pe cineva, cu atat mai mult in tinerete. Recunosc ca nu era frumos dar sigur era un om deosebit, azi este predicator cu studiile aferente obtinute in Statele Unite.
Vorba bunicii tale imi era si mie adresata de catre draga mea bunica care mereu era cu gandul la a-mi aranja ea viitorul cu un baiat bun si asezat. I s-a cam implinit dorinta pentru ca mi-am ales drept partener de viata un baiat bun si chipes, inalt si subtirel
Cred ca asa ne este datul, sa fim pereche pe acest pamant si este grozav cand ne nimerim norocul. Ca de unde sa stim noi ca taman acesta ne este sortitul? Viata ne va spune ea, fara nici o indoiala, daca am facut alegerea buna au ba.
Moi, am patit-o si eu…
I-a luat 20 de ani sa-mi marturiseasca. Si nu era uratel deloc, dimpotriva, doar prea tanar si prea timid. Ca si mine.
Dar nu-mi pare rau ca n-am ramas acasa, cu picaturi oftalmice si spalaturi oculare, sa-mi tratez orbirea temporara. Uneori e mai bine sa te arunci inainte, cu ochii inchisi. Cine stie ce brate stau pregatite sa te prinda!… 
Cu cel sortit am fost colega de liceu si patru ani ne-am vazut zilnic, limpede si clar si tot asa ne-am ignorat reciproc. A trebuit sa vina saptamana aceea ambliopa, ca sa fim impreuna. Chiar asa!
Ha, ha, mi-ai adus aminte de o anecdota cu George Brenard Shaw, alt urat celebru,care a fost interpelat odata de o tanara superba:”As vrea sa ma luati de sotie, ca sa avem un copil frumos ca mine si destept ca dumneavoastra!” la care el i-a raspuns, cu inimitabilul sau umor:”Dar daca o sa fie frumos ca mine si destept ca dumneavoastra?”
Fiecare se vede cum e, fiecare avem libertatea sa ne alegem partenerul dupa cum dorim, in functie de ce vrem de la viata. Eu mi-am ales omul care ma iubeste si ma respecta. Si exact lipsa acestor doua lucruri esentiale m-au facut sa ma despart de altii, frumosi sau nu.
Oglinzi avem, slava Domnului, din…antichitate
Aura, ma bucur ca te-ai amuzat citind. Tot ce am scris mai sus s-a vrut sa fie oarecum amuzant si mai putin foarte serios. Crede-ma ca apreciez mult mai mult alte calitati la un om decat aspectul fizic. Adica da, daca mai e si dragut, cu atat mai bine insa, sigur, calitatile morale sunt cele care primeaza. Pe colegul de care povesteam nu l-am observat, pur si simplu iar timiditatea lui a fost cea care a facut imposibila intalnirea noastra. In rest am stiut sa ma uit la un baiat cu bunavointa pentru ca nu am vazut in fiecare un posibil pretendent. Relationam in mod civilizat si doar timpul a fost cel care a dus lucrurile intr-un sens sau altul. Acu, sa fiu pe deplin sincera, au fost si fulgerari de indragosteala, asa de la prima vedere, dar au trecut tot atat de repede.
Cu sotul meu a fost ceva de poveste in sensul ca l-am cunoscut la inceputul facultatii cand el o terminase, ne-am despartit imediat pentru ca el a plecat la post conform repartitiei, asa era pe atunci, ne-am reintalnit dupa cinci ani, timp in care fiecare ne-am vazut de viata lui si ne-am casatorit dupa cateva luni. Anul acesta, in septembrie implinim 30 de ani de casnicie.
De aceea zic iar si iar ca doar destinul este cel care ne scrie viata cu litere de-o schioapa. Ne place sau nu, suntem sortiti unui singur drum.
Eu am mi-am prins niciunul dintre bunici deci nu am auzit de la ei vorbe de duh si adevarate precum voi. Abia mi-l mai amintesc pe tata, dar nici de la el nu am auzit foarte multe lucruri intelepte, pentru ca eram doar de-o schioapa cand s-a prapadit. Acum, cand si mama e foarte bolnava si stiu ca Dumnezeu o iubeste foarte mult de aceea doareste sa o ia la el, incerc sa fac o inventariere a tuturor vorbelor si sfaturile date, de-a lungul pumnului de ani trait de mine, de parintele meu. Imi amintesc clar cum vorba “barbatul trebuie sa fie un pic mai frumos ca dracul” provoca un val de de rasete intre mine si surorile mele, cand ne-o spunea mama, iar cea mai mai mare dintre noi sarea cu gura ca nu trebuie sa fie asa, ca iubitul ei e frumos si niciodata nu se va uita la vreun urat
. Eu cu sora mai mica, doua copilite pana in 10 ani, ne amuzam de conversatia lor, dar ii dadeam dreptate surorii, gandindu-ne ca in veci si-n pururi nu vom tine vreun slut langa noi 
Anii au trecut ca vantul si ca gandul iar eu m-am indragostit de un baiat care nu semana nici pe departe cu Don Juan. Sufletul lui bun mi-a atras atentia si m-a facut sa cred ani la rand ca el e “perechea”. Mai departe incepe o alta poveste…
Zi frumoasa va doresc!
Draga mea Moi draga, n-as putea nicio secunda sa cred altceva despre tine decat ceea ce stiu deja: ca esti o femeie foarte inteleapta! Te respect si te indragesc.Iti citesc comentariile intotdeauna cu mare placere,fiindca in fiecare am cate ceva de invatat. Iti urez multa sanatate si cel putin tot atatia ani de casnicie in continuare alaturi de sotul tau iubit. Imi doresc si eu sa ajung sa ajung alaturi de sotul meu macar atatia ani de casnicie cat aveti voi acum.
Te imbratisez.
Aura, te imbratisez si eu si-ti spun cu toata sinceritatea ca-mi place tot ce scrii si te citesc si eu mereu, cu interes si cu admiratie. Eu am foarte multe de invatat citindu-te, citindu-va. Din pacate nu sunt atat de inteleapta cum as vrea, am insa niste principii de viata, cred in adevar sub toate formele lui, imi place drumul in lumina soarelui, imi place si luna, care ma fascineaza de cand ma stiu, am inteles ca zodia careia ii apartin e de vina. Ce bine ca nu eu
)
Si pentru ca am citit un gand care mi-a placut mult am sa-l scriu cu parerea ca mi l-am insusit, barem de acum inainte
“”Nu vorbiți mai mult decât ascultați, nu scrieți mai mult decât citiți” – Gavriil Stiharul.
Aura, iti doresc, la randu-mi, sanatate maxima pentru ca tot ce nazuiesti sa ti se implineasca! O primavara frumoasa!